|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
> 
| Evident, numai o persoană calificată poate constata depresia. Însă dacă ai impresia că eşti depresivă gândeşte-te la ultimele două săptămâni şi verifică în funcţie de simptomele următoare: Te simţi tristă tot timpul? Eşti neinteresată de lucruri care altădată îţi captau atenţia? Ai observat vreo schimbare în apetitul tău? Dormi mult? Adormi greu? Eşti agitată? Te simţi lipsită de energie? Ai o impresie negativă despre tine însuţi? Eşti confuză? Iei greu decizii? Te gândeşti la moarte sau la sinucidere? Simţi dureri? Lipseşti de la şcoală sau iei note mai mici decât de obicei? Ai fugit de acasă? Visezi să faci asta? Plângi sau te enervezi uşor? Foloseşti droguri sau alcool? Îţi este teamă de eşec? |
||||
|
||||
| Uneori este greu să diferenţiezi depresia de frustrările adolescentine, însă dacă o serie dintre simptomele de mai sus îţi sunt familiare este posibil ca şi tu să fii o persoană depresivă. Recunoaşterea afecţiunii înseamnă jumătate din succes. Nu te ruşina şi nu-ţi fie teamă să ceri ajutorul - adu-ţi aminte că depresia este o boală şi că necesită un tratament adecvat. Nu ai de ce să fii încăpăţânată, aşa că încearcă să discuţi cu părinţii sau cu un adult de încredere cum ar fi consilierul şcolii. |
||||
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |